It'a about friendship and more

Dar stiu ca pur si simplu ador poza asta :x.

Nevermind this part. Un lucru stiu sigur. Nimeni nu-ti poate purta de grija pentru ca nimanui nu ii pasa. Cand ajungi in varf si simti ca totul este ok, atunci te trasneste. E pacat ca uneori se ajunge de la chestii prostesti la destramari cand e vorba de prietenie/familie/frati etc. Si chiar daca nu vrei sa repeti istoria gresita a vietii tale, totul este parca inscenat si ti se mai intoarce o data sau de 2 ori sau de mai multe ori impotriva ta ca sa-ti faca in ciuda.

Dubioasa e viata asta!

Si ne intoarcem la discutii si mai filozofice decat filozofia

A: Coaie, mi s-a luat lumina!
I: Ce te miri? Oricum nu erai luminat, you idiot! 

-----------------------------------------------------------

A: Si cine e ala?
I: Cum? Nu-l mai tii minte?
A: Lumineaza-ma!
I: E nevastuica mea! Dar tu oricum esti chior, deci nu ma mir.
[de precizat: o gluma pe un prieten cu care ma ciondanesc mereu si dupa ne pupam ;))]

----------------------------------------------------------------

I: Am o problema!
A: Ce?
I: Mai tii minte cand ti-am spus ultima oara ca nu am nevoie de tine, dar a trebuit sa ma folosesc de tine?
A: Da.
I: Cum scapi de o nevastuica?
A: Otrava, capcana...ai de unde alege.
I: Stii? Chiar nu imi esti de niciun ajutor!
A: Ce-am zis?

-------------------------------------------------------------

I: Stii ce am invatat de cand stau cu tine?
A: Ce?
I: Ar trebui sa mai dau si pe acasa.
A: Pe bune? *very happy*
I: Nu!

Nu spune ca e vechi!

Bine, n-ai decat sa vorbesti ca un idiot ce esti,

fara noima sau regret,

nu ca mi-ar pasa de ce spune lumea,

dar lucrurile se schimba mereu.

Ai zis ca totul este vechi, terminat,

dar eu nu te cred.

Si stii de ce?

Minti! Minti in ochii mei si nu mai are rost.

Tot ce a fost poate sa ramana in spate.

E terminat, tot si stii ce?

Nu-mi pasa de nimic.

N-am de gand sa raman blocata 

pentru ca nimic nu e nou si nici vechi!

Sunt eu, aceiasi si mereu.

I'm already tired

Cat mai e pana maine? Foarte putin. Gosh! Nici n-am simtit vacanta asta. Totul a trecut parca prea repede.

Dar de maine...ahh! ei bine de maine incepe frumoasa, minunata...scoala[ironic voice]. Sper din tot sufletul ca voi trece intreaga peste anul asta si nu mi se va intampla nimic tampit :)). Si mai sper sa treaca foarte greu cele 4 luni care au mai ramas pana la ziua mea.

I'm too young to be old!

Someday...

Hmm, sa spunem ca am propriul meu leac pentru optimism. Si asta nu e in ceea ce scriu sau in ceea ce desenez. De fapt, e in ceea ce ascult. Poate ca toti avem nevoie de o mica sansa...

Alt inceput?

Un singur gand imi inunda gandul cand stiu ca a venit toamna, si anume ca incepe scoala [oh, god..i made a rhyme too]. Si mi-a trecut prin minte cea mai evidenta schita:

toamna -> scoala/facultate -> teme -> dureri de cap -> note bune/note rele -> mai rau de cat 2012 -> idei tampite si inca nerealizate -> incercari disperate de a impresiona -> teze/examen -> alte incercari, dar ceva mai nebune -> si un bal -> ..... [fiecare cu schita lui :)]

Autumn falls again

Daca ar fi sa putem tine timpul intr-un loc, unii ar spune ca am fi pur si simplu nebunii, iar altii idealisti. Dar nu va conta niciodata, nu-i asa? Totul se intampla cu un scop, dintr-un motiv banal. Fericirea te face sa te simpti implinit; tristetea, pierdut; moartea, uitat.
Tot ciclul ipocrit prin care mergem continuu e doar o scuza penibila ca noi sa evoluam, sa nu putem uita, sa nu putem pastra o clipa pretioasa pentru o zi, o luna sau ani.
Tot ce se intampla trebuie trimis in uitare...

Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.

Toamna murind - G. Bacovia