Tot ciclul ipocrit prin care mergem continuu e doar o scuza penibila ca noi sa evoluam, sa nu putem uita, sa nu putem pastra o clipa pretioasa pentru o zi, o luna sau ani.
Tot ce se intampla trebuie trimis in uitare...
Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.
Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.
Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
Toamna murind - G. Bacovia
Asta e viata:|
RăspundețiȘtergereToti avem un scop pe lumea asta;)
Si eu as vrea sa tin timpul in loc, sa raman vesnic la o anumita varsta, insa anotimpurile sa se schimbe totusi :)
RăspundețiȘtergereMi-a placut poezia, omul e genial.