miercuri, 1 septembrie 2010

Autumn falls again

Daca ar fi sa putem tine timpul intr-un loc, unii ar spune ca am fi pur si simplu nebunii, iar altii idealisti. Dar nu va conta niciodata, nu-i asa? Totul se intampla cu un scop, dintr-un motiv banal. Fericirea te face sa te simpti implinit; tristetea, pierdut; moartea, uitat.
Tot ciclul ipocrit prin care mergem continuu e doar o scuza penibila ca noi sa evoluam, sa nu putem uita, sa nu putem pastra o clipa pretioasa pentru o zi, o luna sau ani.
Tot ce se intampla trebuie trimis in uitare...


Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung...
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară...
Plâng strunele toate lung şi prelung.

Fereastra e deschisă... vioarele plâng...
O, ninge... şi toate se sting...
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit...
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.

Toamna murind - G. Bacovia

2 comentarii:

  1. Asta e viata:|
    Toti avem un scop pe lumea asta;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu as vrea sa tin timpul in loc, sa raman vesnic la o anumita varsta, insa anotimpurile sa se schimbe totusi :)
    Mi-a placut poezia, omul e genial.

    RăspundețiȘtergere