Nu am zis că nu am ce face,
Nici perfect nu sunt,
Prefer să văd cum viaţa curge printr-o clepsidră,
Iar poi să ţip "Te rog!".
Nu ştiu nici acum de ce aş vrea să ţip aşa,
Ştiu sigur însă că mă enervează un singur lucru:
Totul e alb, mort, ba chiar şi violet,
Totul e negru, roşu, nebun,
Dar mai presus de toate, totul e incolor,
De parca aş fi efectiv un somnambul în noapte,
Un ciudat ce sare de pe un zid vechi, nimic mai mult.
Dar atunci când voi face asta, tu mă vei privi,
Iar eu nu-ţi voi zâmbi, nu, nici măcar atât.
Voi sări cu amintiri cu tot în apa rece,
Mă voi răcori şi voi adormi.
Un somn ce mi l-am dorit de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu