Să uităm de tot și de toate
Te rog, de fapt te rog atât de mult,
Iar apoi să cântăm ca doi nebuni
În timp ce alergăm spre mare
Doar ca să râdem de nimic.
Dar să fim realiști dintr-un motiv anume.
Din nimic se face ceva,
Iar din ceva se face tot ce trăim
În acest minut și în această secundă.
Dar mai târziu, când voi adormi
Sub clar de lună, nu vreau să aud marea,
Pescărușii sau bețivii de pe autostradă.
Vreau să te aud cum îmi șoptești,
Nu doar un simplu cântec ci,
Acel neînsemnat, dar perfect
Cântec al nostru.
vineri, 17 iunie 2011
marți, 14 iunie 2011
Giveaway
Emily organizeaza un giveaway la care ai ocazia sa castigi o carte de pe www.libris.ro.
Mai multe detalii aici: http://colors-imagination-books.blogspot.com/
Mai multe detalii aici: http://colors-imagination-books.blogspot.com/
luni, 13 iunie 2011
joi, 9 iunie 2011
Spune-o!
Vreau ploaie, mai multă ploaie,
Una care atunci când mă atinge,
Să mă înghețe.
Dar mai vreau...ce să mai vreau?
Vreau ultimele lucruri pe care nu le-am spus,
Ce-am ținut în mine să nu rămână acolo,
Ba chiar mai mult de atât,
Nu vreau nimic decât un zâmbet.
Și mai vreau ca tu, ca de fiecare dată,
Să stai în fața mea cu o bucată de carton,
Cu un marker negru și cu voința ta de fier,
Pentru a-ți putea spune:
„Scrie cât de mare poți
Și trântește în fața mea cuvintele:
Spune-o! Spune-mi încă o dată,
De ce fac ceea ce fac,
De ce nu mă opresc din acest lucru,
De ce...tremur din nou când mă gândesc.”
Iar apoi, voi zâmbi împlinită
Pentru că știu, că nu a fost făcut degeaba
Tot ce s-a terminat și a reînceput.
Una care atunci când mă atinge,
Să mă înghețe.
Dar mai vreau...ce să mai vreau?
Vreau ultimele lucruri pe care nu le-am spus,
Ce-am ținut în mine să nu rămână acolo,
Ba chiar mai mult de atât,
Nu vreau nimic decât un zâmbet.
Și mai vreau ca tu, ca de fiecare dată,
Să stai în fața mea cu o bucată de carton,
Cu un marker negru și cu voința ta de fier,
Pentru a-ți putea spune:
„Scrie cât de mare poți
Și trântește în fața mea cuvintele:
Spune-o! Spune-mi încă o dată,
De ce fac ceea ce fac,
De ce nu mă opresc din acest lucru,
De ce...tremur din nou când mă gândesc.”
Iar apoi, voi zâmbi împlinită
Pentru că știu, că nu a fost făcut degeaba
Tot ce s-a terminat și a reînceput.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)