Spune-o!

Vreau ploaie, mai multă ploaie,
Una care atunci când mă atinge,
Să mă înghețe.
Dar mai vreau...ce să mai vreau?
Vreau ultimele lucruri pe care nu le-am spus,
Ce-am ținut în mine să nu rămână acolo,
Ba chiar mai mult de atât,
Nu vreau nimic decât un zâmbet.
Și mai vreau ca tu, ca de fiecare dată,
Să stai în fața mea cu o bucată de carton,
Cu un marker negru și cu voința ta de fier,
Pentru a-ți putea spune:
„Scrie cât de mare poți 
Și trântește în fața mea cuvintele:
Spune-o! Spune-mi încă o dată,
De ce fac ceea ce fac,
De ce nu mă opresc din acest lucru,
De ce...tremur din nou când mă gândesc.”
Iar apoi, voi zâmbi împlinită
Pentru că știu, că nu a fost făcut degeaba
Tot ce s-a terminat și a reînceput.