Îmi amintesc de acele clipe care le petreceam împreună
Îmi amintesc când îmi spuneai că nu mă mai laşi din mână.
Sufăr prea mult din cauza ipocriziei tale
Care mă lasă tot timpul în cale.
De ce a trebuit să mă nasc pentru aşa ceva?
Când puteam foarte frumos să am doar un vis aievea.
Un vis ce nu se mai putea termina
Şi puteam să mă trezesc cu tine dimineaţa.
Un sfat, atât mai am nevoie.
Nu de tine sau de altul sau o aberaţie.
Am nevoie doar de mine
Şi de serile senine.
Atât am avut să-ţi spun dragă x-ulescule,
Care îmi dai frâu imaginaţiei printre petale.
Petale de trandafir ce s-au veştejit de mult,
Petale negre ce m-au iubit demult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu