Totul e lin, perfect uitat. De parca tot ce a existat a fost in van. De parca tot filmul s-ar rupe de la mijloc. Si cand stropii grei de ploaie se vor rasfira pe pielea ta rece, sa nu te astepti sa ii sterg pentru ca voi fi departe...mult prea departe. Iar atunci poate vei realiza ca timpul nu mai poate fi intors sau tinut in loc.
Tot ce a mai ramas, acum cand merg, e parfumul si poza ta tipatoare care parca ma striga. Dar tu nu mai esti. Pana si cafeaua s-a racit de cand te asteapta.
Ai promis ca te vei intoarce. Dar se pare ca promisiunea nu inseamna nimic. Nu mi-a mai ramas decat o amintire palida la fel ca tine. Tu, imbracat in paltonul lung, ca un preot mort in fata usii, iar eu cu lacrimi in ochi intr-o rochie dantelata.
Iar apoi, tot ce am auzit a fost scartaitul enervant al cauciucului. Tu ai ales asta, nu eu. Ce pot sa mai spun decat "Adio"? Nu mai am glas nici pentru atat.
Dar stiu...stiu ca voi veni si eu acolo sus langa tine. Multumesc ca ma astepti...
Multumesc pentru tot ce nu a fost sa fie.
tare asta sis :)
RăspundețiȘtergeretu ai scris'o? ;;)
of course ca da :D
RăspundețiȘtergere:>:>
RăspundețiȘtergere