Căutăm să fim fericiți, deși nimeni nu complotează împotriva noastră, doar ni se pare.
Râdem pentru că iubim și iubim pentru că suntem ființe vii, demne de iubit.
Suntem ceea ce suntem când luna apare pe fondul negru pictat parcă de Picasso.
Preferăm să fim dulci, să ne condimentăm cu zahăr, nu cu piper, piperul e prea țâfnos, prea irascibil.
De ce să stau numai în pat? Și tu ești acolo.
Chiar dacă arunc vorbe scrise cu cerneală pe o foaie albă, mototolită, nu-mi pasă.
Zâmbesc.
De ce scriu lucruri fără sens? Pentru că, oricum ar fi amestecate, au sens, sunt existențiale și nu, nimeni nu este beat. Doar pretinde că a dat pe gât prea mult alcool. E beat de fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu