Devil's Saint

[Doar o mica parte din my future masterpiece]



Prolog

Unii oameni pot spune multe lucruri despre o persoană în momentul când o întâlnesc probabil pentru prima oară, iar unii sunt orbi și înghit diverse aparențe. Însă eu am învățat că nu pot avea încredere în asemenea lucruri și nu doar din cauza ironiei sorții ci și din cauza celui care m-a învățat tot ce știu.
Acum, cu pași obosiți trec prin grădina cu trandafiri japonezi, strălucitori cu micile boabe de rouă pe ei. O frumusețe exotică, răpitoare, o posibilă eu transpusă prin ei. Dar a trecut multa vreme de atunci. N-am ajuns nici acum la un capăt de drum. Nemurire? Încăpățânare? Să fie astea oare cuvintele definitorii a ororilor, excentrismului și nebuniei prin care am trecut? Posibil și imposibil în același timp. Știu doar că totul nu a fost doar un miraj exotic ci o realitate întunecată. Atunci am realizat că negrul nu e o simplă non-culoare. E o transpunere a unui alter ego pe care îl porți. Eram de fapt și de drept o altă eu din oglinda spartă.
Unii m-au pus pe gânduri cu discuțiile lor despre misticism și alte chestii de acest gen, dar eu nici acum nu le cred. Mi-am vândut sufletul nu doar pentru că am fost ademenită de El ci și pentru că l-am vrut până la exasperare, până când ultima picătură de sudoare a căzut de pe spatele meu. Abia atunci am văzut ce se întinde în fața mea, ce mă așteaptă...un abis întunecat plin de păcate. Eu eram următoarea purtătoare a celor șapte păcate capitale...