File din jurnalul unei foste prostituate adolescentine II.

26 martie

Negrul nu e o simplă nonculoare. E ceva complex. E gaura spre un alter ego de care habar n-aveai. De obicei, nu „filozofesc” la 11 noaptea, dar am rămas în cui cu povestea. Întrebarea cu siguranță e ”Ce a urmat?”. Voi spune pe scurt că multe seri nedormite într-o cameră de motel de unde ieșeau și intrau oameni. Dar nu erau persoane îngrijorate de starea mea de sănătate, ci abuzau de ea și, practic...de mine. Droguri peste droguri, băuturi fine, dar tari stăteau într-un colț al mesei, în timp ce îmi făceam ”treaba”, după cum spunea acel tânăr blond rus care m-a adus în acest stadiu, dar, mai ales, în acel loc. Loc de mulțumiri nu există pentru o persoană care a abuzat de mine.

Ar fi trebuit să fiu catalogată drept ”prostituata adolescentă”. Vârsta mea de 16 ani se dusese pe apa sâmbetei din cauza necugetării mele. Educație? Da, am avut, dar nu am profitat de ea la maximum. Din momentul în care am ajuns la liceu, notele mele s-au tot dus în jos, petreceam timpul cu ciudați și nu dădeam pe acasă. Parcă și acum o aud pe mama care tot îmi spunea să am grijă ce și, mai ales, cu cine fac. Atâtea sfaturi de viață mi-a dat, încât îmi este, pur și simplu, rușine de mine. Faptul că am scăpat din închisoarea aia unde mă ținea rusul a fost doar un amănunt. Dar ce s-a întâmplat m-a marcat cu adevărat pe viață...

5 aprilie

Am întrerupt din nou rândurile sub deviza ”Lăsați-mă să respir pentru că mi-e rușine de mine”. Dar se pare că pauza a durat cam mult. Dragul meu Jurnal, ceea ce a urmat a fost nu chiar ciudat, dar adevărat. Zilele treceau, iar eu cerșeam, literalmente, îndurare de la brutele care tăbărau peste mine. Toți până la unul...acel unu, care nu a profitat de mine, ci m-a îndrumat să-mi privesc imaginea din oglindă. Atunci când m-am observat, am decis că trebuie să ies din acel loc, iar el a hotărât să mă ajute.

8 aprilie

N-am crezut niciodată, dar chiar niciodată în dragoste la prima vedere până nu m-a trăsnit în cap! M-am îndrăgostit de tânărul brunet care m-a făcut să realizez multe lucruri și pe care le voi înșira cu cea mai mare atenție:

1.      Viața, așa cum e ea, merită trăită, dar cu anumite reguli (care pot fi într-o oarecare măsură încălcate) și, să spunem, limite.

2.      Oricâtă educație poți avea (în cazul meu a început bine, dar s-a terminat prost, ajungând să fiu o copilă cu nici zece clase! Dovedite, mă refer), trebuie să lucrezi într-un mod cinstit.

3.      Nu poți avea încredere în oricine. Mai bine în tine sau în nimeni. Oricine poate profita de tine, dacă demonstrează invidie și ură.

4.      Am lăsat destrăbălarea.

Cu alte cuvinte, după ce am ieșit, cu ajutorul lui, mi-am urmat talentul. Am început să pictez. De mică îmi plăcea să fac asta, dar niciodată nu am avut curajul să-mi arăt meșteșugurile. Poate sună ciudat, dar eram într-un fel modestă și încă sunt.

Acum, când mă uit din nou în oglindă, văd altceva. Văd o femeie care nu-și poate renega trecutul, dar poate să-l uite și să-l țină ascuns într-un colț din mintea sa. Dar mai văd și o femeie care, prin forțe proprii și prin voință, a ajuns să fie o pictoriță de succes. Am devenit ceea ce sunt.

10 aprilie

E adevărat că am sărit peste unele momente, dar în acele vremuri, bucăți din memoria mea erau frânte, făcute bucăți. Am trecut și peste asta. Ar trebui să te închid, Dragă Jurnalule, pentru o vreme cât să creez și altceva decât o amintire...