Dar nopțile nu vor mai fi la fel,
Chiar dacă se va ridica cortina
Sau zâmbetul va reapărea într-un final.
Unii spun că totul rămâne uitat,
Într-un colț din propriul suflet.
Ei nu cred că totul rămâne acolo,
Ferecat, ascuns în întuneric.
Portretul colorat într-un roșu viu,
Acum e mai încețoșat.
Nu-i mai zăresc buzele,
Nu-i mai venerez ochii,
Nu mai văd nimic din ce a fost.
E doar o pânză murdară,
De un sângeriu puternic.
E un obiect uitat, undeva,
În adâncul sufletului,
Dar, de care îmi amintesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu